De ce permite Dumnezeu suferința și răul?

de

Întrebarea străveche

V-ați uitat vreodată la lumea din jurul nostru – cu toate crimele, războaiele, bolile și suferințele ei – și v-ați întrebat de ce un Dumnezeu atotputernic, care iubește în mod desăvârșit, nu intervine imediat? Aceasta este una dintre cele mai sincere și profund umane întrebări pe care le poate pune cineva. Când Dumnezeu a creat universul și a așezat omenirea pe pământ, totul era perfect, pașnic și armonios (Geneza 1:27, 28, 31; Iov 38:4, 7). Boala, durerea și moartea erau complet necunoscute.

Pentru a înțelege cu adevărat de ce există suferința astăzi, trebuie să examinăm relatarea biblică despre cum a izbucnit pentru prima dată răzvrătirea, cine se află de fapt în spatele suferinței lumii, de ce Dumnezeu a permis răul pentru o perioadă limitată de timp și ce promisiune glorioasă ne oferă Scripturile pentru viitorul nostru.

  1. Păcatul originar: cum a izbucnit răzvrătirea în Eden

Cu mult înainte de începerea istoriei umane, o creatură spirituală magnifică deținea o poziție de mare încredere ca „heruvim uns” desemnat peste pământ (Ezechiel 28:13-15). Numele lui era Lucifer, care înseamnă „cel strălucitor” sau „steaua dimineții”. Când Dumnezeu a pus temeliile pământului, Lucifer s-a alăturat oștirii cerești în aducerea de laude pline de bucurie Dumnezeului Atotputernic, Iehova (Iov 38:4, 7).

În loc să rămână umil, Lucifer a permis admirației de sine și mândriei să-i corupă înțelepciunea (Ezechiel 28:17). El a devenit lacom după închinarea care îi revenea exclusiv Creatorului și a nutrit o ambiție secretă de a-și înălța tronul deasupra stelelor lui Dumnezeu (Isaia 14:12–14; Ieremia 51:13).

Pentru a-și pune în practică răzvrătirea, Lucifer a folosit un șarpe în grădina Edenului pentru a o aborda pe Eva (Geneza 3:1–5). El a pus la îndoială cu îndrăzneală legea explicită a lui Dumnezeu cu privire la pomul interzis (Geneza 2:17) și a rostit prima minciună din istorie: „Nu veți muri negreșit” (Geneza 3:4; Ioan 8:44). Prin acest act calomnios, Lucifer s-a transformat în Satana (care înseamnă „adversar”), Diavolul (care înseamnă „calomniator”), Șarpele (înșelător) și Dragonul (devorator) (Apocalipsa 12:9; 20:1–3). Această provocare înșelătoare a marcat originea religiei false – punerea cuvântului unei creaturi mai presus de porunca expresă a lui Dumnezeu (2 Corinteni 11:3, 14; 1 Ioan 2:16).

Eva a fost complet amăgită de argumentul inteligent al lui Satana (2 Corinteni 11:3; 1 Timotei 2:13, 14). Soțul ei, Adam, nu a fost înșelat de minciună; cu toate acestea, el a ales în mod voit să i se alăture în păcat, deoarece se iubea pe sine și a preferat să-și mulțumească soția în locul ascultării de Creatorul său (1 Timotei 2:14; Geneza 3:6, 12). Prin încălcarea legământului cu Dumnezeu, Adam și-a pierdut dreptul la viața umană perfectă (Geneza 2:17; 3:17–19). Deoarece Adam a devenit păcătos înainte de a avea urmași, el a transmis imperfecțiunea, condamnarea și moartea moștenită tuturor descendenților săi (Romani 5:12; Psalmul 51:5).

  1. Cine cauzează cu adevărat răul în prezent? (Răul moral vs. Judecata divină)

O concepție greșită larg răspândită este că Dumnezeu aduce cutremure, foamete, boli și tragedii personale asupra oamenilor pentru a-i pedepsi sau a-i testa. Cu toate acestea, Scripturile prezintă o imagine complet diferită: Satana Diavolul și hoardele sale invizibile de demoni căzuți sunt principalii instigatori ai suferinței umane, ai confuziei din lume și ai nenorocirilor (Apocalipsa 12:9, 12; 1 Ioan 5:19; Efeseni 6:11, 12). Satana acționează ca „dumnezeul acestui sistem”, orbit mintea necredincioșilor prin sistemele mondiale corupte (2 Corinteni 4:4).

Este esențial să facem distincția între răul moral/răutate și judecata divină/calamitate:

 

Categorie Origine și sursă Definiție și caracter biblic
Răul moral și nelegiuirea Satana Diavolul, demonii căzuți și oamenii răzvrătiți (1 Ioan 3:8;

Iacov 1:13–15).

 Nedreptate, opresiune, înșelăciune și greșeală morală. Dumnezeu nu comite și nu generează niciodată răul moral, deoarece toate lucrările Sale sunt perfecte și drepte (Deuteronom 32:4; Habacuc 1:13).
Judecata divină Dumnezeul Atotputernic, Iehova, care execută pedepse legale (Isaia 45:7; Amos 3:6). Pedeapsa dreaptă sau necazul adus asupra celor care încalcă legea în mod intenționat pentru a impune dreptatea divină. La fel ca un judecător uman care pedepsește un infractor, judecățile lui Dumnezeu sunt sfinte și curate (Psalmul 89:14; 145:20).

  1. De ce permite Dumnezeu răul: problema dominației universale

Dacă Dumnezeu este suprem și Atotputernic, de ce nu i-a executat imediat pe Satana, Adam și Eva în Eden? În Exodul 9:16, Dumnezeu îi spune motivul principal lui Faraon, care reprezenta sistemul pământesc al lui Satana: „Dar te-am lăsat să rămâi în picioare [te-am cruțat] tocmai pentru aceasta: ca să-ți arăt puterea Mea și ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul” (Exodul 9:16; Romani 9:17).

Răzvrătirea lui Satana a ridicat o provocare cosmică mult mai importantă decât supraviețuirea umană: problema Dominației Universale și justificarea numelui sfânt al lui Iehova (Psalmul 83:17, 18; Psalmul 106:8; Ezechiel 38:23). Satana a afirmat cu nerușinare că legea lui Dumnezeu era restrictivă și opresivă. În plus, așa cum este subliniat în relatarea istorică a lui Iov, Satana l-a batjocorit pe Dumnezeu cu o provocare plină de lăudăroșenie: el a susținut că niciun om nu ar rămâne credincios și ascultător față de Iehova atunci când ar fi supus unei încercări severe de suferință (Iov 1:6-12; 2:4-7).

Dacă Iehova l-ar fi nimicit pe Satana imediat, întrebarea morală privind suveranitatea celui care are dreptate și dacă creația Îl slujește pe Dumnezeu din iubire altruistă ar fi rămas nerezolvată în mintea vastei oștiri îngerești (Iov 38:4, 7). Prin urmare, Iehova i-a permis lui Satana un interval de timp fix, limitat, pentru a face tot posibilul în încercarea de a-și dovedi afirmațiile.

  1. Cinci scopuri ale îndelungii răbdări divine

Acordându-i lui Satana un interval de timp limitat pentru a exercita putere asupra unui sistem mondial nedrept, Iehova îndeplinește cinci scopuri profunde, care se extind asupra întregului univers:

Scopul divin Explicație biblică și semnificație
 

1. Justificarea dreptului suveran

 Demonstrează în fața întregii creații inteligente că numai Iehova este Conducătorul Suprem și Drept al universului (Psalmul 83:17, 18; Apocalipsa 15:3, 4).
 

2. Demascarea lui Satan ca mincinos

 Îi acordă lui Satana libertate deplină pentru a încerca să-și dovedească pretențiile pline de trufie, expunând astfel eșecul său total și înșelăciunea sa în cele din urmă (Ioan 8:44; Exodul 9:16).
 

3. Testarea integrității creaturilor

 Le acordă îngerilor și oamenilor privilegiul sacru de a-și dovedi credința, loialitatea și iubirea neclintite în încercări (Evrei 5:8, 9; 1 Petru 1:6, 7; Iacov 1:12).
 

4. Extinderea îndurării divine

 Permite generațiilor de urmași ai lui Adam să se nască, să audă adevărul și să obțină mântuirea veșnică prin răbdarea lui Dumnezeu (2 Petru 3:9, 15; Romani 9:22–24).
 

5. Demonstrarea mortalității sufletului

 Dezvăluie prima minciună a lui Satana („Nu veți muri negreșit”), dovedind că sufletul omului este muritor și că păcatul duce la moarte, nu la chin veșnic (Ezechiel 18:4, 20; Eclesiastul 9:5; Romani 6:23).

  1. Speranța glorioasă din viitor: Paradisul restaurat și viața veșnică

Permisiunea lui Dumnezeu pentru rău este strict temporară, iar scopul Său inițial, plin de iubire, pentru pământ va fi realizat pe deplin (Isaia 45:12, 18; 55:10, 11). Biblia prezintă un remediu complet, în mai multe etape, pentru toată suferința umană:

  • Jertfa de răscumpărare a lui Isus: Iehova L-a oferit pe Fiul Său preaiubit, Isus Hristos, care Și-a dat viața umană perfectă ca „preț corespunzător” exact (răscumpărare) pentru a răscumpăra dreptul la viață perfectă pe care Adam l-a pierdut pentru copiii săi (1 Timotei 2:5, 6; Matei 20:28; Evrei 2:9, 14; 1 Petru 3:18).
  • Distrugerea răului la Armaghedon: În bătălia de la Armaghedon, Hristos va executa judecata divină împotriva organizației vizibile și invizibile a lui Satana, zdrobind răutatea și curățind pământul (Apocalipsa 16:14-16; 19:11-21; 20:1-3; 2 Tesaloniceni 1:6-9).
  • Domnia de 1.000 de ani și Paradisul restaurat: Satana și demonii săi vor fi legați în abis timp de 1.000 de ani (Apocalipsa 20:1-3). Sub domnia Regatului lui Hristos, boala, bătrânețea, plânsul, durerea și moartea vor fi eliminate definitiv, transformând Pământul într-un paradis global (Isaia 11:6–9; 25:6–8; 33:24; 65:17; Apocalipsa 21:1–4)
  • Învierea morților: milioane de oameni care au murit în ultimele șase milenii vor auzi vocea lui Hristos și vor ieși din mormintele lor pentru a primi o oportunitate deplină pentru viața veșnică în perfecțiune umană pe pământ (Ioan 5:28, 29; Faptele Apostolilor 24:15; 1 Corinteni 15:22–26; Iov 14:13–15).