ÎNŞELĂCIUNEA ESTE DATĂ PE FAŢĂ
PERSOANELE ONESTE doresc să cunoască adevărul, fiindcă minciunile le aduc pagubă. A câştiga încrederea cuiva şi apoi al face să aibă o părere greşită care primejduieşte libertatea, proprietatea şi viaţa sa, înseamnă a-l înşela.
Mincinosul original şi autorul înşelăciunii şi al amăgirii este Satan Diavolul. El a făcut pe oameni să înveţe minciuni în mod public, ceea ce primejduieşte libertatea, proprietatea şi viaţa oamenilor. Milioane de oameni sinceri şi creduli au fost înşelaţi, amăgiţi şi păgubiţi peste măsură de mult. Spre a putea înşela pe oameni minciuna este ascunsă.
Adevărul descoperă înşelăciunea, punând în stare pe persoanele oneste să se ocrotească pe ele înşile. Isus Christos marele tâlcuitor al adevărului a zis despre Cuvântul lui Dumnezeu care este cuprins în Biblie: „Cuvîntul Tău este adevărul” (Ioan 17: 17). Mai departe a zis: „Căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit, şi nimic tăinuit care nu va fi cunoscut (Matei 10: 26).
De sute de ani oamenii au fost înşelaţi şi amăgiţi prin aceea c‟au fost făcuţi să creadă minciuni. Dar trebue să vie timpul când adevărul va fi făcut cunoscut, aşa încât oamenii să se poată feri de ceea ce le aduce pagubă. Acest timp a venit acum deoarece a sosit vremea hotărîtă a lui Dumnezeu. Citiţi prin urmare cu luare-aminte şi fără prejudecată paginile următoare, şi pentru fiecare întrebare câştigaţi-vă lămurire din Cuvântul lui Dumnezeu care este adevărul.
PETIŢIUNE PENTRU O DESBATERE
Oamenii cari înşeală publicul nu doresc ca declaraţiunile sau învăţăturile lor să fie examinate în mod public deoarece se tem că adevărul i-ar putea expune ridicolului şi dispreţului. Ierarhia romano-catolică se compune dintr‟un corp de oameni cari sunt supuşi unei puteri ce rezidă în Italia… Această Ierarhie stăpâneşte milioanele de oameni sinceri cari sunt numiţi de Ierarhie „poporul catolic”. Ierarhia se împotriveşte în mod energic întrebuinţării staţiunilor de radio spre a radiodifuza adevărurile biblice cari o expun pe ea şi învăţăturile ei mincinoase. Spre a împiedica pe oameni de a auzi adevărul, ea nu se dă înapoi de la nici un mijloc oricât de rău ar fi. Ierarhia a rostit în mod public următoarea acuză: ,,Judecătorul Rutherford atacă Biserica catolică, suceşte învăţăturile ei şi dă ocazie la ură religioasă şi bigoterie”.
Această acuză este falsă. Ca răspuns la această învinovăţire 2.630.000 de persoane din „populațiunea catolică” şi alţi oameni sinceri au iscălit o petiţiune cerând o desbatere publică a învăţăturilor romano-catolice, şi ca un înalt funcţionar al Ierarhiei catolice să dovedească aceste acuzări şi să apere învăţăturile catolice. Petiţia a fost publicată pretutindeni in statele Unite ale Americei, şi tuturor funcţionarilor mai înalţi ai Ierarhiei li s‟a trimes o copie de pe ea. Deoarece Ierarhiei i-a fost imposibil să-şi susţie, acuzaţia falsă, n‟a primit discuţia publică, prin urmare ea refuză să apere învăţăturile catolice. Ea a refuzat petiţia cu dispreţ.
Spre folosul milioanelor de oameni cari au iscălit petiţia şi a altora care au dorinţa să cunoască adevărul citez aici învăţăturile principale ale bisericii catolice şi le voi cerceta mai deaproape. Eu susţin că învăţăturile citate în paginile următoare, care sunt reprezentate de organizaţiunea catolică, nu sunt sprijinite de Biblie, ci sunt bazate pe teorii omeneşti. Ele sunt tradiţii omeneşti şi de aceea sunt false; ele primejduiesc libertatea şi păgubesc proprietatea şi viaţa oamenilor.
Învăţătura despre „purgatoriu” care este învăţată de Ierarhia romano-catolică şi pe care au fost îndemnaţi să o creadă milioane de oameni sinceri, este pe scurt aceasta: „Când un catolic moare, în realitate nu este mort, ci sufletul lui este în stare conştientă într‟un loc de pedeapsă trecătoare, în aşa zisul „purgatoriu”. Durata acestei pedepse în „purgatoriu” poate fi prescurtată prin rugăciunile şi jertfele celor vii, şi în felul acesta i se ajută sufletului prins în el”.
Eu refuz categoric acuzarea că sucesc învăţăturile catolice. Eu n‟am dorinţa să prezint ceva în mod fals. Adevărul este de o importanţă cu mult mai mare decât învăţăturile vreunui om sau ale unei organizaţiuni. În ceea ce priveşte „purgatoriul”, voiu cita o autoritate catolică recunoscută. „The Catholic Encyclopedia”, publicată cu permisiunea de a tipări a arhiepiscopului din New-York, zice în volumul XII sub subtitlul „purgatoriu” următoarele: „I. ÎNVĂŢĂTURĂ CATOLICĂ. – Purgatoriu (Latineşte, purgare, a face curat, a purifica) în armonie cu învăţătura catolică, este un loc sau o stare de pedeapsă temporară pentru aceia care, trecând din această viaţă în mila lui Dumnezeu, şi nefiind cu totul liberi de păcate ce pot fi iertate, n‟au expiat îndeajuns greşelile lor… Sufletele care se află acolo pot fi ajutate prin rugăciunile credincioşilor, şi mai cu seamă prin prinosul cel prea sfânt”.
James Cardinal Gibbons, o autoritate catolică bine cunoscută, spune următoarele în cartea sa „Credinţa Părinţilor Noştri”, capitolul XVI, Pagina 205, ediţia a 78-a: „Biserica catolică învaţă că afară de un loc de chin veşnic pentru cei răi şi un loc de pace veşnică pentru drepţi în ceealaltă viaţă mai există o stare mijlocie de pedeapsă temporară sau trecătoare pentru aceia cari în timpul morţii lor mai au încă păcate ce pot fi iertate sau mai au de ispăşit pedepse vremelnice pentru păcate. Ea mai învaţă că sufletele care sunt în această stare intermediară numită „purgatoriu” nu se pot ajuta singure, dar că prin rugăciunile credincioşilor de pe pământ li se poate ajuta. Existenţa purgatoriului, fireşte, implică o dogmă corelativă — folosul rugăciunilor pentru cei morţi — fiindcă sufletele cari se află în această stare mijlocie n‟au atins încă ţinta călătoriei lor. Ele sunt încă tot exilate din cer şi au lipsă de harul divin”.
Pentru a arăta că învăţătura despre „purgatoriu” este adevărată, trebue să se poată dovedi clar că (1) fiecare om are un suflet deosebit şi separat de creatura vizibilă; (2) că pentru suflet sau creatură, nu există moarte, că numai trupul moare şi sufletul trăieşte mai departe; (3) că cei morţi sunt în stare conştientă; (4) că celor din „purgatoriu” li se poate ajuta prin sumele de bani ale prietenilor lor pământeşti pe care le dau pentru rugăciuni şi slujbe.
Dacă învăţătura despre „purgatoriu” este falsă, atunci milioane de oameni au fost înşelaţi şi au fost ţinuţi încătuşaţi prin frică şi au fost îndemnaţi să-şi deie banii şi proprietatea în zadar; şi afară de aceasta au fost induşi în eroare în ceea ce priveşte viaţa vecinică. Fie că sunteţi catolic sau nu, ca om sincer veţi dori mult să învăţaţi a cunoaşte adevărul. Isus a zis: „Adevărul vă va face slobozi” (Ioan 8: 32).
Dumneavoastră întrebaţi: cum pot constata eu ce este adevărul? Pot să mă încred în părerile oamenilor? Nu, fiindcă toţi oamenii sunt imperfecţi, şi părerea unui om imperfect este fără valoare dacă nu este sprijinită de fapte adevărate; şi de aceea stă scris în Sfânta Scriptură: „Nu vă încredeţi în cei mari, în fiii oamenilor, în cari nu este ajutor” (Psalm 146: 3).
Biblia este Cuvântul exprimat al lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu este adevărul. Biblia a fost scrisă în scopul ca să fie citită şi să fie înţeleasă de toţi oamenii sinceri de pe pământ la sfârşitul lumii (1 Corinteni 10: 11). Noi trăim acum la sfârşitul lumii (Romani 15: 4). Biblia n‟a fost scrisă spre folosul unora puţini care se numesc „preoţime”, ci pentru toţi care iubesc pe Dumnezeu şi care doresc să-l servească, după cum a zis apostolul: „Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune, în neprihănire, pentruca omul lui Dumnezeu să fie desăvîrşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună” (2 Timotei 3:16, 17). Nimeni n‟are de lipsă să roage pe cineva să-i interpreteze Biblia deoarece Sfânta Scriptură nu este hotărâtă pentru interpretarea privată (2 Petru 1: 20). Noi comparăm faptele reale (cunoscute ca adevărate) cu textele Bibliei, şi în felul acesta putem vedea dacă concoardă sau nu; dacă concoardă sunt adevărate. Să lăsăm aşa dar ca Cuvântul lui Dumnezeu să răspundă la fiecare din tezele pe care le vom considera aici.
Posedă fiecare om un suflet deosebit şi separat de corp? Nu, fiindcă fiecare creatură vie care se mişcă şi respiră este un suflet. Omul este un suflet, însă el nu are un suflet. „Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărîna pămîntului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s‟a făcut astfel un suflet viu” (Genesa 2: 7). Trupul şi suflarea de viaţă, care însufleţeşte organismul, formează împreună sufletul sau creatura vie. Când omul moare, moare ca suflet, căci aşa a hotârît Dumnezeu (Genesa 2: 17). „Căci ţărînă eşti, şi în ţărînă te vei întoarce” (Genesa 3: 19). „Înaintea Lui se vor pleca toţi ceice se pogoară în ţărînă, ceice nu pot să-şi păstreze viaţa” (Psalm 22: 29).
Este adevărat că trupul moare dar sufletul trăieşte mai departe? Nu. Prima minciună a Diavolului pe care a spus-o Evei şi care a fost scrisă, a fost: „Hotărît, că nu veţi muri” (Genesa 3: 4); cu alte cuvinte, nu există moarte. Întrucât Eva a fost amăgită prin această minciună şi Adam s‟a unit cu ea în călcare, împotriva ambilor a fost rostită sentinţa de moarte şi a fost executată asupra lor. Isus a zis din acest motiv despre Diavolul că este un mincinos şi un ucigaş (Ioan 8: 44). Sufletul, adică omul sau creatura este aceea care moare, după cum stă scris: „Sufletul care păcătuieşte, acela va muri” (Ezechiel 18: 4).
Când cineva a murit, este sufletul după aceea în vreun loc oarecare în stare conştientă? Nu. Sufletul sau creatura este aceea care este conştientă. Când un om sau un suflet moare, atunci această creatură nu mai are conştiinţă. Aceasta este dovada biblică incontestabilă. „Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic, şi nu mai au nicio răsplată, fiindcă pînă şi pomenirea li se uită. Tot ce găseşte mîna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în locuinţa morţilor, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune!” (Eclesiastul 9: 5, 10). Omul mort nu mai are cugete: „Suflarea lor trece, se întorc în pământ, şi în aceeaş zi le pier şi planurile lor” (Psalm 146: 4). „Nu morţii laudă pe Domnul, şi nici vreunul din cei ce se pogoară în locul tăcerii” (Psalm 115: 17).
Ajuta-vor sau folosi-vor prietenului meu din „purgatoriu” banii, prinoasele şi slujbele pe cari le dau eu şi rugăciunile mele sau rugăciunile altuia, şi scurta-vor ele durata pedepsei lui acolo? Nu, fiindcă nimeni nu se află în „purgatoriu”. Prietenii morţi ai Dumneavoastră nu sunt în „purgatoriu”. Ei sunt morţi şi în mormânt, după cum a zis Isus şi aşteaptă învierea (Ioan 5: 28).
Între „poporul catolic” este lucru ştiut, că se strâng, se dau şi se primesc bani pe baza descrierii şi susţinerii, că astfel de sume de bani sunt întrebuinţate în legătură cu slujbe şi rugăciuni spre folosul celor din „purgatoriu”. Ca pildă pentru aceasta cităm următoarele dintr‟o scrisoare publicată de „Părinţii Franciscani”, datată în Louisville, Kentucky, în 21 Septembrie 1936, şi iscălită de Fr. Anthony, O. M. C., Provincial: „Lista aci alăturată vă dă ocazie de a vă îndeplini datoria într‟un chip iubitor şi frumos faţă de morţii Dumneavoastră iubiţi, care în închisoarea lor din purgatoriu sunt fără ajutor şi aşteaptă uşurare, ceea ce nu li se poate aduce decât prin slujbe şi rugăciuni… Vă rugăm să luaţi o parte deplină la aceasta ca să complectaţi suma pentru purgatoriu pe luna Noembrie”.
Acestei scrisori îi este anexat un formular care trebue complectat de dătător, şi pe el stă scris următoarele: „Sfinţia Voastră şi Stimate Părinte Provincial: În aducere de aminte de iubiţii mei, cei vii şi cei morţi, şi în mulţumire pentru participarea Dumneavoastră zilnică la rugăciunile, slujbele şi faptele bune ale Părinţilor Franciscani, vă trimit (sau vă promit) prin aceasta, darul meu de S… pentru… numele înşirate mai sus”.
Milioane de oameni sinceri au răspuns la apeluri de felul acesta şi au dat mulţi bani spre a ajuta iubiţilor lor din purgatoriu, ceea ce însă n‟a ajutat nimănui nimic.
Mai multe detalii aici: https://truth-time.com/ro/purgatoriu/